Studii și cercetări mondiale privind beneficiile topinamburului

Înainte de apariţia industriei chimice farmaceutice erau folosite pe scară largă plantele. Moşii şi strămoşii noştri cunoşteau foarte bine secretele plantelor pe care le foloseau cu succes în prevenirea şi tratarea bolilor. În timp, datorită progreselor ştiinţifice bazate pe industria chimică de sinteză, acestea au fost înlocuite cu medicamente moderne şi odată cu aceasta multe informaţii privind contribuţia plantelor la sănătatea omului s-au pierdut. Cercetările de ultimă oră scot la lumină informaţii noi care fac referire la secretele topinamburului.

Recent, chimistul belgian Aldenne B. C. împreună cu echipa de cercetători de la U. B. Bruxelles M.C. au demonstrat că apa prezentă în fructe (apa celulară) prezintă alte proprietăţi decât cea din surse directe, râuri, izvoare, robinet, precipitaţii. Deşi din punct de vedere chimic, apa are o structură simplă, H2O, s-a constatat că aceasta are proprietăţi fizice diferite în organism. Aceste manifestări diferite de comportament sunt categoric influenţate de sursa din care provine apa.

Apa prezentă în tuberculii de Helianthus tuberosus este total diferită de cea obişnuită. Această apă celulară sintetizată şi metabolizată de topinambur are capacitatea de a reîntineri unele celule datorită proprietăţilor sale fizice speciale.

Laboratorul de Genetică al Universităţii din Bruxelles a făcut un experiment cu ajutorul căruia s-au putut demonstra proprietăţile net superioare ale apei din topinambur. In vivo s-au folosit două loturi de ţesuturi umane vii izolate, un lot păstrat în viaţă cu ajutorul apei de Helianthus iar celelalt tratat cu apa (sucul) propriului organism.

Rezultatul a fost extrem de vizibil şi interesant. Ţesuturile umane menţinute în viaţă cu ajutorul apei de Helianthus au avut o durată de supravieţuire cu 15-20% mai lungă decât martorul tratat cu apă din propriul organism.

După realizarea acestui experiment, studiile asupra apei din topinambur au fost aprofundate cu ajutorul ştiinţelor moderne de biologie moleculară şi chimie biomoleculară. Aceste studii au dovedit că apa de topinambur numită de cercetători H.T.H.O. se evidenţiază prin caracterul legăturilor chimice hidrogen-oxigen. Această însuşire specială deţinută de apă de Helianthus face posibilă pătrunderea mai rapidă în celulă a elementelor necesare vieţii celulei şi implicit a organismului. Astfel se explică faptul că o celulă care este în curs de îmbătrânire, cu uzură avansată, motiv pentru care necesită urgent anumite elemente ca sodiu (Na), potasiu (K), calciu (Ca), magneziu (Mg), prin folosirea acestui fin diluant şi transportator H.T.H.O., celula va fi mult mai rapid ajutată. Astfel, celula în curs de uzură îşi poate satisface cerinţele impuse pentru a-şi păstra tinereţea şi odată cu aceasta se reduce şi viteza de îmbătrânire a celulei.

Cercetătorul francez Jean Valnet de la universitatea din Paris, descoperă în anul 1977 efectul benefic al aurului din organism, în special efectul aurului asupra proceselor de inflamare a unor zone ce aparţin ţesutului cardic. Cercetările extinse asupra apei de topinambur au evidenţiat că aurul devine activ în asociaţii catalitice cu alte metale rare, elemente care se găsesc din abundenţă în tuberculii de topinambur. Recent s-a constatat că unele rugini (oxizi de fier) prezente în tuberculi, ajung cu ajutorul apei de topinambur în sânge prin perforaţia celulelor intestinale, emit unde electromagnetice care favorizează activitatea aurului din ţesuturile musculare ale inimii.

Aceste unde electromagnetice emise de oxizii asimilaţi de organism din topinambur, sunt reflectate de atomii de aur într-un mod specific conducând în final la reglarea şi echilibrarea consumului de energie al inimii. În urma acestor echilibrări ale consumului de energie, celulele musculare cardice intră într-o stare de normalitate şi confort.

Cercetătorii biofizicieni care au aprofundat efectul apei de topinambur şi a oxizilor prezenţi în ea, consideră că undele electromagnetice emise de aceştia către celulele muşchiului cardic, au şansa de a fi întinerite.

În urma numeroaselor critici şi dispute ştiinţifice asupra acestor teorii, în clinicile cardiovasculare din Brazilia şi Ecuador a fost introdusă experimental şi opţional dieta cu topinambur la pacienţii cu astfel de boli iar rezultatele nu au întârziat să apară. În scurt timp, peste 30 % dintre pacienţii care au acceptat dieta cu topinambur şi care sufereau şi de cardiopatii degenereșcente diverse au devenit perfect sănătoşi.

Studiile au fost preluate recent şi de cercetătorii cardiologi din Marea Britanie. Şi aceştia afirmă că există posibilitatea şi cred că banalul topinambur are capacitatea de a întreţine muşchiul cardic.

Acest articol contine date furnizate de Dr.ing. Costel Vinatoru – S.C.D.L. Buzau